Viziunea „suveranistă” a lui Georgescu: un trecut glorios sau un viitor sumbru?
Călin Georgescu, acel domn cu aerul unui profesor de istorie ratat, a decis să își transforme admirația pentru trecut într-un program politic pentru viitor. Cu un discurs impregnat de nostalgii interbelice și o fascinație obsesivă pentru Mișcarea Legionară, Georgescu pare mai degrabă un curator al unui muzeu al extremismului decât un candidat serios pentru funcția de președinte. Într-o declarație recentă, acesta afirma cu mândrie că „doctrina legionară este o inspirație pentru reconstruirea națională”. Dacă aceasta este inspirația, atunci reconstrucția pare să includă mai multe culori verzi decât steagul României.
Sub pretextul „suveranismului” și al „redobândirii mândriei naționale”, Georgescu promovează idei care amintesc de vremuri tulburi. Printre propunerile sale, regăsim o „educație național-creștină”, ce ar putea înlocui programa școlară cu un manual unic despre Codreanu, alături de „curățarea instituțiilor statului de influențe străine”. Cu alte cuvinte, o epurare ideologică mascată sub umbrela patriotismului.
Planul său pentru România: o țară în verde monocrom
Dacă ar ajunge la Cotroceni, Calin Georgescu promite o transformare radicală a statului, care ar putea fi descrisă mai bine ca o întoarcere la anii ’30. În viziunea sa, o Românie „suverană” înseamnă o Românie izolată, unde drepturile cetățenilor ar putea deveni subiect de negociere în funcție de loialitatea față de lider. Economia ar fi „naționalizată” printr-un program de „renaștere economică organică” – un eufemism pentru control total al resurselor sub mâna fermă a statului. Desigur, toate acestea ar fi orchestrate sub privirile aprobatoare ale elitei selectate cu rigla verde.
„Am nevoie de sprijinul vostru pentru a reinstaura adevărata ordine românească”, spune Georgescu în fiecare discurs, de parcă această ordine ar presupune îmbrăcarea uniformelor și jurământul de credință în fața unei icoane ideologice. Ironia e că promisiunea lui de „unitate națională” nu include tocmai democrația.
România lui Georgescu: între extremism și utopie periculoasă
Dacă votanții ar cădea pradă seducției discursului său, România riscă să devină un experiment social în care trecutul glorificat devine o capcană. În loc de progres, ne-am trezi într-o distopie unde vocea unică e singura voce admisă. Cu o astfel de „viziune”, Georgescu nu este doar un admirator al extremismului, ci un adevărat promotor al acestuia. Întrebarea rămâne: suntem gata să mergem pe acest drum? Sau este timpul să recunoaștem pericolul înainte să fie prea târziu?