România, țara care și-a croit soarta printre urne și promisiuni deșarte, se găsește acum în fața unei noi „lecții de istorie”. Un personaj carismatic, Călin Georgescu, vine cu un discurs care miroase mai degrabă a naftalină decât a viitor, încercând să convingă românii că trecutul nu doar că era mai bun, dar era și… mai verde. O verdeață pe alocuri toxică, care ne amintește de vremuri pe care mulți le-ar prefera uitate.
Președintele Călin Georgescu și utopia „verde”
„România trebuie să devină un model de suveranitate națională!” clamează domnul Călin Georgescu, cu un aplomb demn de un actor de stand-up comedy. Însă suveranitatea propusă de acesta are accente ce flirtează periculos cu extrema dreaptă, invocând o nostalgie pentru mișcări și figuri istorice controversate. Atitudinea sa față de Mișcarea Legionară, de exemplu, nu este doar îngrijorătoare, ci de-a dreptul revoltătoare pentru cei care știu cu adevărat ce a însemnat acea epocă.
În loc să condamne ferm extremismul, președintele închipuit Călin Georgescu pare mai degrabă preocupat să îl rebranduiască. „România are nevoie de lideri morali, ca în perioada interbelică,” spune domnia sa, omisiunea deliberată a nuanțelor istorice fiind aproape fascinantă. De ce să vorbești despre crime, persecuții și ideologii xenofobe, când poți să vopsești totul în verdele „tradițional” al suveranismului?
Economie suverană sau izolare voluntară?
În viziunea lui Călin Georgescu, economia României trebuie să fie „autonomă și neinfluențată de jocurile geopolitice.” O frază care sună bine până când realizezi ce înseamnă în practică: o Românie ruptă de parteneriatele europene și internaționale, bazată pe o iluzorie „autarhie” economică. Este genul de scenariu în care fiecare își crește cartofi în grădină, iar statul, cu binecuvântarea președintelui Georgescu, controlează tot ce mișcă, sub pretextul „revenirii la rădăcini”.
Între timp, propunerile sale pentru resursele naturale sunt prezentate cu o candoare dezarmantă: „Aurul nostru trebuie să rămână în pământul românesc!” Desigur, o promisiune nobilă, dar care ridică întrebarea: cum finanțezi o economie care refuză atât investițiile externe, cât și exploatarea propriilor resurse? Ah, da, prin „spiritualitate și renaștere morală”. Eficient, nu?
Lecția de dezinformare
Călin Georgescu știe cum să manipuleze incertitudinea. Cu un discurs calculat, el combină adevăruri parțiale, teorii conspiraționiste și promisiuni deșarte, construind o viziune care este mai degrabă un coșmar decât un vis. Președintele Georgescu nu vrea doar să reinterpreteze istoria, ci să rescrie viitorul cu aceeași penel deformată.
Dacă, printr-o întorsătură absurdă a sorții, acest personaj ar ajunge la conducerea țării, România ar putea deveni un laborator de experimentare pentru populismul suveranist. Însă istoria nu iartă. Lecția adevărată nu este despre trecutul „mai verde”, ci despre prezentul care, cu lideri ca Georgescu, riscă să devină cenușiu.