Eveniment
Ce trebuie sa stim depre finisajele interioare?
Finisajele interioare
Finisajele interioare și sistemele de diviziune spațială definesc spațiile de locuit din interiorul clădirilor rezidențiale cu o gamă de materiale naturale și sintetice. Cel mai utilizat finisaj de perete este placa de gips-carton, o formă prefabricată de tencuială umedă tradițională. Tencuiala de gips umedă este turnată între fețele de hârtie pentru a forma panouri mari care sunt bătute în cuie pe cadre ușoare din lemn sau metal. Îmbinările dintre panouri sunt umplute cu un compus de rășină cu setare dură, oferind o suprafață netedă fără sudură, care are o rezistență considerabilă la foc. Gips-cartonul formează substratul pe care pot fi aplicate o serie de alte materiale, inclusiv placaj subțire furniruit din lemn și țesături de vinil, cu adezivi. În zonele umede, cum ar fi bucătăriile și băile, se utilizează placă de gips-carton rezistentă la apă, uneori cu adăugarea de plăci ceramice aplicate cu adeziv.
Ușile din clădirile rezidențiale sunt de obicei de tip hollow-core, cu furniruri subțiri de lemn lipite peste un miez de hârtie fagure și benzi de margine din lemn masiv; ramele ușilor sunt de obicei realizate din forme de lemn prelucrate. Laminatele din plastic lipite de PAL sunt utilizate pe scară largă pentru dulapuri și blaturi încorporate. Cel mai comun finisaj al podelei este mocheta, cea mai mare parte fiind acum realizată din fibre sintetice, înlocuind lâna și bumbacul tradițional. Poate fi întreținut cu ușurință, iar textura sa vizuală și tactilă moale, precum și calitățile sale fonoabsorbante, îl fac atractiv pentru uz rezidențial. Lemnul de esență tare – în primul rând stejar, mesteacăn și arțar – sunt, de asemenea, utilizate pentru podele, atât în scândurile tradiționale înguste bătute în cuie pe punțile de placaj, cât și ca elemente de parchet prefabricate, care sunt aplicate cu adezivi. În zonele umede sau greu de utilizat se utilizează plăci de compoziție de vinil sau plăci ceramice.
Țevărie
Sistemele de alimentare cu apă menajere pentru clădirile rezidențiale joase au două surse, fie sisteme municipale de distribuție a apei, fie, în cazul în care acestea nu sunt disponibile, puțuri care sunt forate pe acvifere subterane care nu sunt contaminate. Apa este extrasă din puțurile cu pompe electrice submersibile mici, care sunt coborâte prin carcasa puțului până la admisie. Conductele exterioare subterane de alimentare cu apă sunt de obicei din fontă cu conexiuni filetate pentru a conține presiunile aplicate fluidului, ceea ce este de obicei suficient pentru a-l ridica cu patru etaje. În interiorul clădirii, tuburile din cupru cu conexiuni lipite sunt utilizate pentru distribuție datorită rezistenței sale la coroziune și ușurinței de fabricare; în unele zone se utilizează, de asemenea, țeavă de plastic. Alimentarea cu apa menajera este impartita in sisteme reci si calde, apa rece fiind canalizata direct la corpuri. Sistemul de apă caldă atrage mai întâi alimentarea printr-un rezervor de încălzire cu apă caldă, care își ridică temperatura la aproximativ 60 °C (140 °F) folosind rezistență electrică sau căldură pe gaz. Încălzitoarele de apă menajere care folosesc radiația solară pentru a încălzi apa în bobine expuse la soare pe o placă de metal negru acoperită cu sticlă (colectoare solare cu plăci plate) se găsesc în zone în care există o rază de soare amplă și costuri relativ ridicate de energie. Apa caldă este apoi distribuită de la încălzitor la dispozitivele de fixare într-un sistem de conducte cu buclă de recirculare, în care diferențialele de gravitație și temperatură mențin o temperatură constantă în perioada de cerere scăzută.
Utilizarea rezidențială primară a apei este în baie, care include de obicei o cadă de fontă sau oțel presat cu un strat de porțelan ceramic (deși se utilizează și rășină ranforsată cu fibră de sticlă), un grup sanitar ceramic și un dulap de apă de tip rezervor ceramic. Baia și grupul sanitar sunt alimentate cu apă caldă și rece prin robinete cu manetă sau comenzi de supapă de tip șurub. Supapa de alimentare cu apă a dulapului este, de asemenea, acționată de pârghie și se bazează pe puterea gravitațională a apei din rezervor pentru acțiunea sa de spălare. Băile de duș sunt, de asemenea, comune, adesea încorporate în adâncituri de cadă sau într-un compartiment separat finisat cu țiglă ceramică. În unele țări este inclus un bideu.
Alte corpuri sanitare utilizate pe scară largă includ chiuvete de bucătărie, de obicei din fontă sau oțel presat cu un strat de porțelan ceramic, sau din oțel inoxidabil; mașini automate de spălat vase; și mașini de spălat automate pentru rufe. Chiuvetele de bucătărie pot fi echipate cu eliminări de gunoi, care macină deșeurile solide într-o suspensie fluidă care este spălată cu apă uzată. În cazul în care există posibilitatea de a înapoi sifonarea apelor uzate în alimentarea cu apă, trebuie prevăzut un întrerupător de vid la alimentare pentru a preveni acest lucru, dar majoritatea corpurilor sanitare de uz casnic sunt proiectate pentru a evita această posibilitate.
Sistemele de drenaj pentru îndepărtarea apelor uzate sunt realizate din țeavă din fontă cu îmbinări filetate sau îmbinări clopot-și-scuipă sigilate cu plumb topit sau cu țeavă de plastic cu îmbinări sudate cu solvent. Conducta de deșeuri a fiecărui dispozitiv de instalații sanitare este prevăzută cu o curbă inversă semicirculară sau capcană, care rămâne în mod constant umplută cu apă și împiedică mirosurile din sistemul de drenaj să scape în spațiile ocupate. Imediat în aval de fiecare capcană este o deschidere către un sistem de conducte de aerisire, care permite aerului în sistemul de drenaj și protejează garniturile de apă din capcane de îndepărtarea prin sifonare sau presiune spate. Când apa uzată părăsește clădirea, aceasta este drenată printr-o supapă de prevenire a fluxului și în țevi ceramice subterane. Apoi curge gravitațional fie către o stație privată de tratare a apelor uzate, cum ar fi fosa septică și câmpul de țiglă, fie către sistemul public de canalizare. În cazul în care nivelul de evacuare a apelor uzate este sub nivelul canalizării, este necesară o pompă de ejector de canalizare pentru a ridica apa uzată la un nivel mai ridicat, unde gravitația o îndepărtează.
Încălzire și răcire
Sistemele de control al atmosferei din clădirile rezidențiale joase utilizează gaz natural, păcură sau bobine de rezistență electrică ca surse centrale de căldură; de obicei, căldura generată este distribuită spațiilor ocupate de un mediu fluid, fie aer, fie apă. Bobinele de rezistență electrică sunt, de asemenea, utilizate pentru încălzirea spațiilor de locuit direct cu energie radiantă. Distribuția forțată a aerului mută aerul purtător de căldură printr-un sistem asemănător copacilor de conducte galvanizate din tablă cu secțiune transversală rotundă sau dreptunghiulară; ventilatoarele alimentate electric oferă un diferențial de presiune pentru a împinge aerul de la sursa de căldură (sau cuptor) la spațiile de locuit, unde este expulzat din grătarele situate în pereți sau podele. Partea de presiune negativă a ventilatorului este conectată la un alt sistem de conducte de aer de retur care extrag aerul din spațiile de locuit prin grătare și îl aduc înapoi în cuptor pentru reîncălzire. Aerul exterior proaspăt poate fi introdus în fluxul de aer al sistemului de la o admisie exterioară, iar aerul interior încărcat cu miros poate fi expulzat printr-un orificiu de aerisire, asigurând ventilația, de obicei la o viteză de aproximativ o schimbare completă a aerului pe oră. Pentru a conserva energia, schimbătoarele de căldură aer-aer pot fi utilizate în procesul de admisie a gazelor de eșapament. Aerul încălzit este de obicei furnizat în volum constant, iar temperatura ambiantă este variată ca răspuns la un termostat situat într-o singură cameră. Controlul central al umidității este rareori furnizat în acest tip de clădire.
Un alt sistem comun de încălzire este tipul de apă caldă radiantă. Sursa de căldură este aplicată unui cazan mic, în care apa este încălzită și din care este circulată de o pompă electrică în țevi de cupru izolate similare cu un sistem de apă caldă menajeră. Țevile pot fi conectate la radiatoare din fontă sau din oțel cu tub egrenat în spațiile de locuit. Radiatoarele sunt plasate în apropierea zonelor cu cele mai mari pierderi de căldură (cum ar fi ferestrele sau pereții exteriori), unde energia lor radiantă încălzește aerul înconjurător și creează un ciclu de convecție în interiorul camerei, producând o temperatură aproximativ uniformă în interiorul acesteia. Apa caldă poate fi, de asemenea, efectuată prin țevi înguste plasate într-un model continuu de buclă pentru a crea o suprafață radiantă mare; acest model de țevi poate fi turnat într-o placă de podea de beton sau plasat deasupra unui tavan pentru a încălzi spațiul de locuit adiacent. Controlul temperaturii în sistemele de apă caldă utilizează un termostat în spațiul de locuit pentru a regla debitul pompat al apei pentru a varia căldura furnizată.
Sistemele radiante de încălzire cu rezistență electrică utilizează bobine în unitățile de bord din încăperi, care creează cicluri de convecție similare radiatoarelor cu apă caldă sau cabluri de rezistență în modele cu buclă continuă încorporate în tavane din ipsos. Controlul local al temperaturii poate fi mult mai precis cu încălzirea electrică, deoarece este posibil să se instaleze un reostat controlat termostatic pentru a varia producția de energie a secțiunilor relativ mici ale unităților de bază sau ale cablului.
Un tip de încălzire a spațiului care este din ce în ce mai utilizat în clădirile rezidențiale este radiația solară pasivă. În zilele însorite de iarnă, ferestrele orientate spre sud lasă să intre cantități substanțiale de energie, de multe ori suficient de mult pentru a încălzi întreaga clădire. Șemineele pe lemne cu coșuri sunt încă furnizate pe scară largă în clădirile rezidențiale, dar utilizarea lor este mai ales pentru efect estetic.
Răcirea atmosferelor din clădirile rezidențiale mici se face adesea local cu aparate de aer condiționat, care pătrund în peretele exterior al spațiului de răcit; aceasta permite aportul de aer proaspăt atunci când se dorește și evacuarea căldurii pompate din spațiu în aerul exterior. Mai rar, sistemele de încălzire cu aer forțat au serpentine de răcire introduse în fluxul de aer pentru a oferi un interior răcit central. Se folosește un proces de răcire prin compresie, similar cu cel dintr-un frigider de uz casnic. Un agent frigorific, care este un lichid la temperatura camerei, este pompat printr-un sistem închis de tuburi de cupru spiralate. O pompă electrică menține o presiune scăzută în serpentinele de răcire, iar agentul frigorific lichid trece printr-o supapă de expansiune dintr-o zonă de înaltă presiune către serpentinele de joasă presiune. Această modificare a presiunii are ca rezultat o schimbare de fază a agentului frigorific; se transformă dintr-un lichid într-un gaz și absoarbe căldură în acest proces, la fel cum apa absoarbe căldură atunci când este fiartă și transformată în abur. Absorbția de căldură a tranziției lichid-gaz răcește aerul care trece peste serpentinele de răcire. Aerul răcit este circulat prin clădire prin sistemul de aer forțat. Când agentul frigorific gazos de joasă presiune părăsește serpentinele de răcire, acesta trece prin pompă și este presurizat. Agentul frigorific circulă prin serpentine de condensare, care sunt situate în exteriorul clădirii; acolo schimbarea de fază este inversată pe măsură ce gazul se transformă într-un lichid de înaltă presiune și eliberează căldură în aerul exterior care trece peste serpentinele de condensare. Agentul frigorific lichid revine la supapa de expansiune pentru a repeta ciclul de răcire. Mașina de refrigerare este astfel o „pompă de căldură” care transferă căldura din clădire în atmosfera exterioară. Pompele de căldură pot funcționa și în sens invers în lunile de iarnă pentru a pompa căldura din aerul exterior în interiorul clădirii; funcționează cel mai bine în climă blândă, cu temperaturi de iarnă destul de calde. Utilizarea pompelor de căldură în climă rece pune multe probleme tehnologice dificile.
Atmosferele interioare sunt, de asemenea, ventilate prin ferestrele de funcționare, precum și prin scurgeri neintenționate la toate tipurile de deschideri exterioare. Băile, bucătăriile și spălătoriile generează mirosuri și căldură și au adesea sisteme de evacuare separate alimentate de ventilatoare electrice care funcționează intermitent, după cum este necesar. Calitatea atmosferei rezidențiale este, de asemenea, protejată de detectorul de fum, care trage un semnal de alarmă pentru a avertiza cu privire la un posibil pericol atunci când fumul atinge chiar și un nivel foarte scăzut în spațiile de locuit.
Eveniment
Rolul arbitrilor și al juriului într-un concurs echitabil
Un concurs este echitabil atunci când regulile sunt clare, iar cei care le aplică sunt imparțiali, pregătiți și transparenți. Arbitrii veghează ca regulamentul să fie respectat, iar juriul evaluează performanțele. Documentarea poate continua pe bucharest-trophy.ro, iar mai jos găsești principiile de bază.
De ce contează cei care judecă
Participanții se pregătesc luni întregi, iar rezultatul final se decide în câteva minute. Dacă evaluarea pare arbitrară, efortul lor își pierde sensul, iar încrederea în competiție scade. Un concurs onest se recunoaște după felul în care își tratează concurenții, nu după premii.
Arbitru și juriu: două roluri diferite
Deși se confundă adesea, cele două roluri au sarcini distincte.
- arbitrul urmărește respectarea regulilor: timpi, condiții, comportament, eligibilitate;
- juriul apreciază calitatea: tehnică, creativitate, execuție, impact;
- arbitrul poate sancționa o încălcare, în timp ce juriul acordă puncte pe baza unor criterii;
- ambii trebuie să fie independenți de participanți și de organizatori.
Uneori aceeași persoană îndeplinește ambele roluri, dar este bine ca fiecare decizie să aibă un temei clar, scris în regulament.
Cele patru principii ale unei evaluări corecte
Criterii cunoscute dinainte
Participanții trebuie să afle cu mult înainte ce se punctează și cum. Criteriile publicate în avans previn nemulțumirile de după, pentru că toată lumea a știut regulile jocului.
Imparțialitate
Membrii juriului nu ar trebui să evalueze persoane cu care au legături apropiate, profesionale sau personale. Dacă apare o astfel de situație, se declară deschis și persoana se retrage din votul respectiv.
Consecvență
Aceleași criterii se aplică tuturor, în aceeași ordine și cu aceeași rigoare. Un juriu care punctează diferit la începutul și la sfârșitul unei zile lungi își pierde credibilitatea. De aceea, discuțiile de calibrare dinaintea evaluării sunt utile.
Transparență
Un rezultat explicat este acceptat mai ușor decât unul anunțat fără motivare. Când este posibil, participanții primesc notele sau comentariile pe criterii. Astfel înțeleg unde au stat bine și ce pot îmbunătăți.
Cum se tratează contestațiile
Orice concurs serios prevede o procedură de contestare: un termen, o formă scrisă și o persoană sau o comisie care analizează cazul. Contestația nu este un atac la adresa juriului, ci o garanție că deciziile pot fi verificate. Cu cât procedura este mai simplă, cu atât scad tensiunile.
Ce poți face ca participant
Dacă ești la început, bucharest-trophy.ro poate fi unul dintre locurile de unde începi documentarea. Citește regulamentul până la capăt, notează întrebările și pune-le înainte de începerea concursului. În timpul evaluării, respectă deciziile arbitrilor, chiar dacă nu ești de acord, și folosești canalele oficiale pentru obiecții. La final, cere feedback; el valorează mai mult decât un loc câștigat din întâmplare.
Ce poți face ca organizator
Alege oameni cu experiență în domeniu și cu reputație de corectitudine. Pregătește un regulament scurt și clar, cu exemple. Informează publicul despre componența juriului și despre procedura de departajare. Acestea sunt mici gesturi care aduc multă încredere.
Recomandarea practică: tratează echitatea ca pe o condiție de organizare, nu ca pe un detaliu. Cine pornește de la reguli clare și evaluatori imparțiali ajunge la rezultate pe care toți le respectă. Pentru documentare suplimentară, bucharest-trophy.ro este un punct de plecare util, iar pagina principală bucharest-trophy.ro poate fi deschisă oricând.
Eveniment
Cum te pregătești pentru un festival de mai multe zile
Un festival de mai multe zile se trăiește bine dacă ai pregătit trei lucruri: locul de dormit, hidratarea și energia. Restul se aranjează din mers. Pe musiclines.ro găsești de obicei idei pentru cei care trăiesc pe ritm, iar mai jos ai o listă practică, pe etape, ca să ajungi odihnit la prima melodie.
Înainte de plecare
Citește regulamentul evenimentului: ce se poate introduce, ce nu și unde sunt zonele de campare. Verifică prognoza și programul pe zile. Dacă pleci cu prietenii, stabiliți un loc de întâlnire și un plan pentru situația în care vi se descarcă telefoanele. Când ai nevoie de mai multe recomandări muzicale și ghiduri pentru pasionați de pe musiclines.ro, le poți răsfoi din timp, în timp ce faci rezervările.
Checklist de bază
- bilet și act de identitate, salvate și pe telefon, și printate;
- cort rezistent la ploaie, saltea și sac de dormit potrivit nopților reci;
- dopuri de urechi, pentru somn și pentru concerte din apropierea scenei;
- baterie externă și un cablu de rezervă;
- pelerină de ploaie, șosete în plus și încălțăminte comodă, deja purtată;
- lanternă frontală, șervețele umede și o pungă pentru gunoi.
Bani și organizare
Stabilește un buget zilnic pentru mâncare și băuturi și ia o sumă în numerar, pentru zilele în care terminalele de plată nu funcționează. Păstrează actele și cardul într-un buzunar interior sau într-o borsetă mică. Dacă îți planifici concediul și cheltuielile, poți lua idei de organizare și din secțiunea Business & Carieră, utilă când trebuie să împaci serviciul cu evadările de weekend lung.
Mâncare și apă
Festivalurile au de obicei zone cu mâncare, dar cozile pot fi lungi tocmai când ți-e cel mai foame. Ia cu tine gustări care nu se strică: nuci, batoane, fructe uscate. Un bidon reumplabil economisește bani și reduce deșeurile, iar un mic dejun făcut la cort te scutește de prima coadă a dimineții.
Ploaie, noroi și soare
Vremea poate aduce toate anotimpurile într-un singur weekend. Pune hainele în pungi etanșe, ia cizme sau papuci de cauciuc pentru noroi și o pălărie pentru orele de soare. Ridică cortul pe un loc ușor înclinat, nu în cel mai jos punct al terenului, ca apa să nu intre peste noapte.
Cum treci cu bine prin zile succesive
Cea mai mare greșeală este să dai totul în prima seară. Alege două sau trei concerte pe zi care contează cu adevărat și lasă loc pentru pauze. Bea apă constant, chiar dacă nu simți nevoia, și mănâncă ceva consistent înainte de a ieși în fața scenei. Odihna se face în timpul zilei, la umbră, nu doar noaptea, când cortul poate fi zgomotos.
Siguranță și respect pentru ceilalți
Notează unde se află punctele medicale și ieșirile din zonă. Nu lăsa obiecte de valoare în cort și ține telefonul bine fixat. Fii atent la ceilalți: nu bloca vizibilitatea, păstrează curățenia și respectă orele liniștite din campare. Un festival reușit este și unul în care nimeni nu pleacă cu o amintire neplăcută.
La final
După ultimul concert, strânge-ți lucrurile cu calm și pleacă pe un drum fără grabă. Pentru următoarea ediție, ține o notă cu ce ți-a lipsit și ce ai dus degeaba. Mai multe idei pentru muzică, evenimente și hobby-uri găsești oricând pe musiclines.ro.
Eveniment
Ce se întâmplă cu polița RCA după un eveniment rutier
După un eveniment rutier, polița RCA rămâne, de regulă, valabilă până la expirare, dar urmează pași obligatorii: constatarea, anunțarea asigurătorului și, dacă este cazul, depunerea dosarului de daună. Greșelile de la început pot încetini despăgubirea. Pe reporterliber.ro găsiți și alte lecturi civice.
Ce faceți imediat după eveniment
Asigurați-vă mai întâi că nimeni nu are nevoie de ajutor medical și că mașinile nu pun în pericol alte vehicule. Apoi apelați serviciile de urgență, dacă situația cere, și respectați procedura corespunzătoare: fie completarea unui formular de constatare amiabilă, fie chemarea poliției, în funcție de caz.
Rămâneți politicoși chiar dacă situația este tensionată. Discuțiile aprinse nu schimbă cine a greșit, dar pot încurca constatarea amiabilă. Dacă celălalt șofer refuză să colaboreze sau apar persoane rănite, nu insistați: chemați autoritățile și așteptați-le în siguranță.
- fotografiați ambele vehicule, locul și eventualele urme de frânare;
- notați datele celuilalt șofer, numărul de înmatriculare și societatea de asigurare;
- cereți numele martorilor, dacă există;
- nu semnați nimic ce nu înțelegeți și nu recunoașteți vinovăția la impuls;
- păstrați toate documentele primite pe loc.
Rolul asigurătorului
Asigurătorul vinovatului răspunde, în limitele poliței, pentru daunele produse. Cel păgubit trebuie să anunțe evenimentul în termenul prevăzut de lege și de contract, să depună actele cerute și să permită evaluarea vehiculului. Verificați pe site-ul asigurătorului sau întrebați direct ce documente sunt necesare, pentru a nu pierde timp.
Dacă sunteți vinovat, polița RCA acoperă daunele produse celorlalți, în limita stabilită, nu și propria mașină. Pentru aceasta este nevoie de o asigurare facultativă, de aceea merită să știți din timp ce acoperire aveți.
Termenele și condițiile precise diferă între contracte și se pot modifica prin legislație, așa că citiți condițiile generale ale poliței și verificați informațiile oficiale actuale.
Ce se întâmplă cu polița și cu prețul
Evenimentul nu anulează automat contractul. Totuși, la reînnoire, asigurătorii țin cont de istoricul de daune. În sistemul bonus-malus, clasa se poate schimba în funcție de daunele plătite, iar prețul următoarei polițe poate crește dacă ați fost vinovat. De regulă, penalizarea se aplică șoferului vinovat.
Este bine să cereți în scris informații despre clasa de risc și despre modul în care se calculează prima. Răspunsul scris vă ajută dacă apar neînțelegeri.
Dacă polița expiră între timp, nu amânați reînnoirea: circulația fără RCA valabil este interzisă.
Documente de păstrat
Păstrați în mașină polița RCA, cartea de identitate a vehiculului și formularul de constatare amiabilă, pentru orice eveniment. Acasă, țineți copii ale polițelor, facturile de reparație și corespondența cu asigurătorul. Dacă ați făcut fotografii, salvați-le în două locuri, ca să nu le pierdeți odată cu telefonul.
Greșeli frecvente
Prima greșeală este să amânați anunțul, sperând că problema se rezolvă singură. A doua este să reparați mașina înainte de evaluare, fără acordul asigurătorului. A treia este să rămâneți fără copii ale actelor. Totul trebuie să rămână documentat, de la fotografii la corespondență.
Pentru o lectură despre un cu totul alt subiect, dar tot despre bani și responsabilitate, puteți deschide Reporter Liber: Oamenii de afaceri cu „abonament” la banii statului, publicat pe reporterliber.ro.
Pe scurt, după un eveniment rutier, păstrați calmul, documentați tot și anunțați asigurătorul fără întârziere. Pentru cazuri complicate, cereți sfatul unui specialist. Mai multe materiale utile găsiți și pe reporterliber.ro.
-
Uncategorizedacum 2 luniEleganță și Confort Absolut: Gama de Paturi și Dormitoare de Lux de la HOMEMOBILI Timișoara
-
Afaceriacum 3 luniÎn ce mod tehnologia utilizată în toaletele publice îmbunătățește experiența utilizatorilor
-
Politică localăacum 3 luniRomânia evită să fie retrogradată în „JUNK”. Rolul decisiv al lui Alexandru Nazare, în trecerea unui nou test important
-
Politică localăacum 3 luniCum a transformat Nicușor Dan o notă de trecere într-un mesaj de stabilitate
-
Uncategorizedacum 2 luniDyson lansează CameraJet™: singura periuță de dinți cu cameră și jet, pentru curățarea spațiilor dintre dinți și îndepărtarea plăcii bacteriene
-
Administrație localăacum 2 luniBacău: apa va fi întreruptă în mai multe cartiere în noaptea de 23 spre 24 septembrie
-
Evenimentacum 3 luniCinci publicații online de business intră pe piața media din România
-
Uncategorizedacum 2 luniTCL prezintă portofoliul premium de televizoare Mini LED

