Reamintim cititorilor ca, de cca 3 ani de zile, Incisiv de Prahova a dezvaluit derapajele de la lege ale procurorului Negulescu Mircea, zis Portocală, derapaje de la lege si “obtinerea” de “probe” administrate in cauze penale ale sale si/sau ale colegilor de la unitatea de elita a DNA ST Ploiesti prin acţiuni ce contravin flagrant prevederilor legale si in cazul “Cosma”.

În anul 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus rejudecare dosarului familiei Cosma, motivând că o parte dintre martorii audiaţi au dat declaraţii contradictorii în instanţă şi ar exista suspiciuni legate de modul în care procurorii de la DNA Ploieşti au administrat probele. Instanța supremă a dat publicităţii, astăzi, motivele pentru care un complet de cinci judecători a decis, pe 26 martie 2018, trimiterea spre rejudecare a dosarului în care fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, a fost condamnat în primă instanţă la opt ani de închisoare, iar fiul acestuia, fostul deputat Vlad Cosma, a primit cinci ani închisoare.
Completul de judecată, format din magistraţii Iulian Dragomir (preşedinte), Ştefan Pistol, Ioana Bogdan, Leontina Şerban şi Geanina Arghir, a avut nevoie de un an ca să redacteze motivarea în acest dosar.
„Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, în speţă, o parte din martorii şi inculpaţii audiaţi în faţa instanţei de control judiciar, pe ale căror depoziţii instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de condamnare, au oferit informaţii contradictorii prin raportare la cele declarate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească în fond, de natură să pună sub semnul întrebării legalitatea şi loialitatea administrării probatoriului în faza de urmărire penală, cu posibile consecinţe asupra reţinerii existenţei faptelor şi a săvârşirii lor de către inculpaţi”, se arată în motivare.
O martoră a afirmat, în instanţa de apel, că nu îşi mai menţine declaraţia dată în anul 2014, la DNA Ploieşti, în care recunoştea că procurorii i-au arătat nişte documente găsite pe un stick ridicat de la domiciliul ei în urma unei percheziţii. Martora susţineă că a fost constrânsă şi ameninţată de procurorii de la DNA Ploieşti să dea declaraţii împotriva familiei Cosma.
„Am fost constrânsă pentru acest stick şi datele de pe el. S-a vehiculat că eu aş fi avut un stick, s-au găsit la mine acasă trei stick-uri, toate acestea cu muzică, filme şi poze. Am fost constrânsă de procuror mai înainte de a admite eu acele înscrisuri ce mi s-au arătat şi cu referire la care eu am admis că au fost găsite pe stick-urile mele. Ştiam că trebuie să merg la DNA să dau declaraţii. Mi s-au expus anumite fapte de către domnul procuror N. (Mircea Negulescu – n.r.). În luna ianuarie a anului 2014, am mai dat o declaraţie tot cu referire la faptele imputate în acest dosar, de asemenea, la DNA Ploieşti, în faţa aceluiaşi procuror. Mai arăt că, fiind cercetată într-un dosar de evaziune aflat la Parchetul CA Ploieşti, în care eram arestată, cu ocazia în care eram scoasă din arest împreună cu A., de multe ori fiind şi P. şi E., dar nu în scopul de a fi ascultaţi în cauza în care eram cercetaţi pentru evaziune, ci pentru motivul să ne fie prezentate într-un anume fel situaţiile cercetate şi, respectiv, pentru a fi ameninţaţi să acceptăm să facem declaraţii într-un anume mod în dosarul care privea familia Cosma şi, concomitent, să accept să declar că am fost prezentă la derularea unei situaţii de fapt (deşi nu era real), sens în care am dat declaraţii în calitate de martor cu identitate protejată. Mai arăt că, pentru a întări ameninţările exercitate faţă de mine, pe culoare au fost invitaţi de fiecare dată când am fost eu dusă la sediul PCA Ploieşti (4 – 5 dăţi) şi soţul şi fiica mea.”, a declarat martora S.
Un alt martor, trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pentru evaziune fiscală, a spus în sala de judecată că procurorul Mircea Negulescu i-a sugerat de câteva ori că poate face oricând un denunţ cu referire la un membru al familiei Cosma. Acest martor a precizat că, în urma refuzului său de a face un denunţ, a stat arestat preventiv circa şase luni.
De asemenea, un alt martor, cercetat tot pentru evaziune fiscală, a relatat că procurorul Negulescu i-a cerut să îi spună „ceva efervescent despre Cosma”, pentru că îl va lăsa în pace, iar el a depus un denunţ cu date care i-au fost indicate de către procuror.
Completul de cinci judecători arată că inculpatul Răzvan Alexe şi-a exprimat, în timpul judecării procesului la instanţa de fond, voinţa de a fi judecat prin procedura simplificată, recunoscând-şi vinovăţia, însă la judecarea apelului a revenit şi a spus că a optat pentru varianta simplificată la îndemnul apărătorilor săi.
„Fără a stabili că declaraţiile date atât de martorii sus-menţionaţi, cât şi de inculpatul A., în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească, au constituit probe în acuzare decisive, instanţa de control judiciar reţine, totuşi, că acestea au avut o importanţă însemnată în stabilirea vinovăţiei inculpaţilor, dovadă motivarea realizată de instanţa de fond. Astfel, se constată, contrar celor susţinute anterior în faţa organului de urmărire penală, respectiv în faţa primei instanţe de fond, că martorii menţionaţi, audiaţi fiind în apel, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, au creat indiciile administrării neloiale a probatoriului prin eventuala implicare directă a procurorului N. într-o cauză penală ce nu era în instrumentarea sa, implicare care, potrivit acestora, a avut ca unic scop determinarea şi controlarea administrării unui probatoriu care să conducă la incriminarea familiei Cosma. Martorii au învederat maniera de obţinere şi administrare a probatoriului, fiind posibilă denaturarea adevărului, concomitent cu realizarea unor presupuse presiuni asupra martorilor, presiuni menite a-i determina pe aceştia să dea declaraţii nereale care să susţină acuzaţiile”, precizează Instanţa supremă.
Judecătorii apreciază că, în mod obişnuit, existenţa unor contradicţii între probe şi mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal sunt inevitabile, cauzele fiind diverse, şi nu obligatoriu izvorâte din comportamentul răuvoitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns şi administrat probele.
În opinia judecătorilor, din declaraţiile martorilor rezultă posibilitatea ca formularea acuzaţiilor să se fi realizat ca urmare a presiunilor exercitate de procurori, iar o parte a probelor au fost administrate prin acţiuni ce contravin flagrant prevederilor legale.
„Unele se referă la împrejurări neesenţiale, nerelevante pentru aflarea adevărului şi corecta stabilire a situaţiei de fapt, dar altele pot afecta judicioasa desluşire a stării de fapt şi, în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă. În contextul cauzei, instanţa de control judiciar constată că precizările făcute în faţa instanţei de control judiciar, cu privire la condiţiile în care au fost făcute denunţurile privind faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, nu pot fi privite ca fiind simple afirmaţii făcute pro cauza, având ca unic scop disculparea martorilor de consecinţele penale ale faptelor lor, revenirea în instanţă a martorilor denunţători asupra celor declarate iniţial evidenţiind posibilitatea ca formularea acuzaţiilor să se fi realizat ca urmare a presiunilor exercitate de organul de cercetare penală. Astfel, în cauză s-a conturat suspiciunea că o parte a probatoriului în cursul urmăririi penale a fost obţinut printr-o serie de acţiuni ce contravin flagrant prevederilor legale în activitatea de administrare a probatoriilor în cursul unui proces penal. Totodată, se constată că aspectele învederate nu au fost supuse cenzurii instanţei de fond care, dispunând condamnarea inculpaţilor, nu a putut examina depoziţiile martorilor sus-menţionaţi prin raportare la ansamblul materialului probator administrat în cauză şi prin prisma celor aduse la cunoştinţa instanţei”, se mai arată în motivare.
Completul de 5 judecători afirmă că martora S. a făcut unele afirmaţii în legătură cu existenţa şi conţinutul memory-stik-ului ridicat în urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa sa, susţineri care, de asemenea, nu au fost cunoscute de către instanţa de fond atunci când a evaluat materialul probator. În plus, nu au fost respectate prevederile legale la efectuarea percheziţiei la locuinţa martorei.
„S-a mai învederat că percheziţia sistemului informatic sau a suportului de stocare a datelor informatice se efectuează în prezenţa suspectului ori a inculpatului, căruia i se permite să fie asistat ori reprezentat de o persoană de încredere, conform art. 168 alin. 11, coroborat cu art. 159 alin. 10 Cod procedură penală. În situaţia în care suspectul sau inculpatul este reţinut ori arestat, trebuie adus la percheziţie, iar dacă nu poate fi adus percheziţia în sistem informatic sau a suportului de stocare a datelor informatice se efectuează în prezenţa unui reprezentant ori martor asistent. (…) Situaţia inedită relevată în faţa instanţei de apel pare a fi susţinută de mijloacele de probă ale dosarului de urmărire penală care atestă ridicarea unui memory-stick marca Kingston, model DT101-G2, capacitate 4GB conform procesului verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din data de 17 octombrie 2013 în dosarul penal nr…/P/2013 instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice asupra mediului de stocare ce nu se regăseşte la dosar”, arată judecătorii.
Judecătorii din completul de cinci au dispus rejudecarea dosarului, motivând că instanţa de fond nu a analizat motivele de nelegalitate invocate de avocaţii inculpaţilor.
„Faţă de considerentele anterior expuse, din perspectiva conformităţii probatoriului cu principiul loialităţii administrării probelor, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă de fond nu a avut posibilitatea să analizeze şi să se pronunţe asupra aspectelor de nelegalitate şi neloialitate a mijloacelor de probă invocate pretins a fi obţinute în urma unei constrângeri exercitate de agenţii statului, întrucât acest fapt a fost susţinut doar în faţa instanţei de control judiciar. Sub acest aspect, se reţine că legalitatea administrării probelor este strâns şi exclusiv legată de asigurarea caracterului echitabil al procesului penal. În cauză, faţă de cele reţinute, instanţa de apel constată că soluţia pronunţată s-a fundamentat pe un raţionament juridic care nu a avut în vedere elementele factuale prezentate cu titlu de noutate în faza judecării apelului, fapt ce poate conduce la o concluzie eronată, în neconcordanţă cu realitatea şi care nu poate echivala cu soluţionarea efectivă a cauzei”, spun judecătorii.
Pe 26 martie 2018, un complet de cinci judecători de la Instanţa supremă a decis rejudecarea dosarului în care fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, a fost condamnat în primă instanţă la opt ani de închisoare, iar fiul acestuia, fostul deputat Vlad Cosma, a primit cinci ani de închisoare. În acelaşi dosar, omul de afaceri Răzvan Alexe primise, în primă instanţă, doi ani şi şase luni de închisoare cu executare, iar fostul director al Direcţiei Patrimoniu din cadrul CJ Prahova, Daniel Alixandrescu, şase ani de închisoare.
În data de 11 aprilie 2014, procurorii DNA i-au trimis în judecată, sub control judiciar, pe Vlad Cosma, acuzat de trafic de influenţă, şi pe Mircea Cosma, pentru luare de mită şi abuz în serviciu. Răzvan Alexe a fost acuzat de trafic de influenţă şi dare de mită, iar Daniel Alixandrescu de luare de mită şi abuz în serviciu.(Irinel I.).