Padbolul românesc revine din Suedia cu trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm și două clasări pe podium. Adrian Cătrună și Floris Stănculea au câștigat competiția, iar Ovidiu Vasian și Aurelian Surd au ocupat locul al treilea. Bilanțul celor două echipe: 14 meciuri disputate și o singură înfrângere.

România a avut un parcurs extraordinar la Cupa Internațională de Padbol de la Stockholm, desfășurată în perioada 2–3 octombrie 2026. Într-un program foarte intens, cu șapte meciuri pentru fiecare pereche, cei patru sportivi au demonstrat valoare, rezistență și determinare, reprezentând țara cu mândrie.

În confruntările cu adversari din Suedia, Belgia, Germania, Italia și Qatar, echipele românești au obținut împreună 13 victorii. Rezultatele confirmă nivelul competitiv al Padbolului românesc și progresul construit prin campionatul intern și pregătirea constantă.

Cătrună și Stănculea aduc trofeul în România

Adrian Cătrună și Floris Stănculea, legitimați la ACS Sportul pentru Viitor București, au încheiat competiția fără înfrângere. Cu șapte victorii în șapte meciuri, cei doi au ocupat primul loc și au câștigat trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm.

Pentru Adrian Cătrună, succesul din Suedia are și o semnificație personală. Aceasta a fost ultima sa participare internațională din acest an, sportivul urmând să fie supus unei intervenții medicale la genunchi, după care va parcurge o perioadă de recuperare.

Pasiunea pentru Padbol și dorința de a fi alături de echipă l-au însoțit până la capătul acestei competiții, încheiate cu un trofeu pentru România.

Vasian și Surd, un podium care confirmă creșterea echipei

Ovidiu Vasian și Aurelian Surd, sportivi ai ACS Singidava Cugir, au completat succesul delegației române prin clasarea pe locul al treilea, după șase victorii în șapte meciuri.

Prima lor participare împreună la o competiție internațională a fost în 2023, la Cupa Națiunilor organizată în Ungaria, unde au avut un parcurs bun. Stockholm a reprezentat următoarea participare internațională în această formulă, iar evoluția din Suedia a evidențiat creșterea valorii echipei.

Cei doi au învins adversari cu o vastă experiență internațională, demonstrând că munca depusă în țară se poate transforma în rezultate importante în afara ei. Podiumul de la Stockholm marchează un nou pas în evoluția lor ca echipă.

România–Suedia: de la fotbal la succesul din Padbol

Întâlnirile dintre România și Suedia sunt urmărite de public mai ales prin prisma fotbalului. Dacă recentele confruntări din Liga Națiunilor nu au adus rezultatele dorite pentru naționala de fotbal, Padbolul a oferit un motiv de bucurie și mândrie: la International Padbol Cup Stockholm 2026, sportivii români au învins, printre altele, și echipele suedeze, aducând acasă trofeul și două clasări pe podium. Floris Stănculea și Adrian Cătrună au cucerit medaliile de aur, iar Aurelian Surd și Ovidiu Vasian au completat succesul României cu medaliile de bronz.

 Performanța a fost însoțită de aprecierea gazdelor. Erik Zetterström, organizatorul International Padbol Cup Stockholm 2026, a vorbit într-un interviu oferit Federației Române de Padbol despre nivelul jucătorilor români și bucuria de a avea delegația României la competiție.

„Sunt foarte impresionat de cât de bine joacă sportivii români”, a declarat Erik.

Organizatorul a apreciat și experiența României în organizarea competițiilor și dezvoltarea Padbolului, exprimându-și dorința de a vizita țara noastră pentru un schimb de experiență. Dincolo de rezultate, competiția a creat astfel ocazia unor noi colaborări, în care fiecare partener poate contribui și poate învăța.

Campionatul intern și pregătirea susțin performanța

Succesul de la Stockholm aparține sportivilor, dar reflectă și munca antrenorilor, implicarea cluburilor și eforturile Federației Romăne de Padbol pentru pregătirea și dezvoltarea acestora.

Campionatul Național de Padbol are un rol esențial în acest proces. Meciurile disputate constant între cele mai bune perechi din țară cresc nivelul echipelor, le consolidează experiența și le pregătesc pentru provocările internaționale. Stagiile de pregătire completează acest parcurs și contribuie la transformarea progresului individual în performanță de echipă.

Cele două clasări pe podium arată rezultatul unui efort comun și valoarea continuității în pregătire și competiție.

Noi pași în dezvoltarea relațiilor internaționale

Delegația României a fost însoțită de Elisabeta Gherghișan, președintele Federației Române de Padbol, care a fost alături de sportivi și a făcut un nou pas în consolidarea relațiilor internaționale din cadrul acestui sport.

Discuțiile cu organizatorul și cu reprezentanții celorlalte țări au deschis perspective de schimb de experiență și colaborare, cu obiectivul de a crea noi oportunități pentru sportivi și de a susține dezvoltarea Padbolului.

„Ne bucură aprecierea față de sportivii români și față de experiența României în dezvoltarea Padbolului. Dorința lui Erik de a ne vizita pentru un schimb de experiență este o oportunitate de a întări această colaborare. Avem ce împărtăși și avem ce învăța unii de la ceilalți, iar aceste legături pot aduce beneficii sportivilor și acestui sport”, a declarat Elisabeta Gherghișan.

Participarea României la Cupa Internațională de la Stockholm a beneficiat de susținerea Agenției Naționale pentru Sport.

O invitație pentru parteneri și investitori

Rezultatele de la Stockholm transmit un mesaj clar: Padbolul românesc crește și merită susținut.

Trofeul și cele două prezențe pe podium reprezintă și o invitație adresată partenerilor, sponsorilor și investitorilor de a se alătura unui sport în plină dezvoltare. Performanțele internaționale și creșterea nivelului competițiilor interne arată un potențial care poate fi susținut prin extinderea infrastructurii și atragerea de noi practicanți.

Mai multe terenuri de padbol, oportunități pentru juniori și susținerea actualelor și viitoarelor generații de campioni pot duce mai departe ceea ce sportivii români au demonstrat la Stockholm: România are valoare și poate câștiga la cel mai înalt nivel al competiției.

Sursa: presadeazi.ro

Primăria Grădinari a încheiat pe primul loc prima ediție a Instituțional Cup, competiție de fotbal care a adus împreună echipe reprezentând instituții și organizații importante din România.

Instituțional Cup s-a desfășurat săptămânal, în fiecare miercuri seară, pe terenul sintetic din cadrul Barcelona Academy – Complexul Sportiv Arcul de Triumf, și a avut ca obiectiv nu doar competiția sportivă, ci și promovarea mișcării, fair-play-ului, respectului și colaborării între participanți.

La competiție au luat parte echipe reprezentând Jandarmeria Română, Poliția Rutieră, Primăria Grădinari, Ministerul Energiei, Poșta Română, Agenția Națională pentru Sport, MDLPA, Loteria Română, avocații, Electrocentrale București, Școala, precum și echipa All Stars, dedicată invitaților și susținătorilor proiectului.

Primăria Grădinari, pe primul loc

La finalul primei ediții, Primăria Grădinari a ocupat locul I, confirmând prin rezultate evoluția bună și constanța arătate pe parcursul competiției.

Podiumul primei ediții a fost completat de Baroul București 3, clasat pe locul al doilea, și Poșta Română, ocupanta locului al treilea.

🥇 Locul I – Primăria Grădinari
🥈 Locul II – Baroul București 3
🥉 Locul III – Poșta Română

Pentru reprezentanții Primăriei Grădinari, participarea la Instituțional Cup a însemnat mai mult decât lupta pentru primul loc. Prezența într-o competiție care reunește instituții din domenii foarte diferite oferă un cadru informal în care sportul devine un mijloc de socializare, colaborare și consolidare a relațiilor dintre participanți.

Victoria obținută la prima ediție reprezintă, în același timp, o performanță frumoasă pentru echipa care a reprezentat comunitatea din Grădinari.

Mai mult decât o competiție de fotbal

Organizatorii au pus încă de la început accentul pe caracterul deschis al proiectului și pe valori precum respectul, fair-play-ul, spiritul de echipă și prietenia.

În acest spirit, premierea nu a urmărit exclusiv rezultatele de pe teren, ci și constanța și implicarea echipelor. Poșta Română, de exemplu, a fost remarcată pentru prezența constantă și susținerea proiectului încă de la început.

Instituțional Cup își propune astfel să construiască în jurul sportului o comunitate în care reprezentanții diferitelor instituții se pot întâlni într-un context relaxat, în afara activității profesionale obișnuite.

După încheierea primei ediții, proiectul merge mai departe. Organizatorii pregătesc Sezonul II al Instituțional Cup, cu obiectivul de a dezvolta competiția și de a aduce împreună și mai multe echipe.

Pentru Primăria Grădinari, noul sezon va începe din postura de câștigătoare a ediției inaugurale, după un prim sezon încheiat cu trofeul Instituțional Cup.

La masa de duminică, unchiul nostru a spus, pe un ton de glumă, dar cu ochii serioși: «De data asta, nunta o organizați voi». Ne-am uitat unii la alții, noi, vărații mai tineri, care n-aveam nicio experiență cu așa ceva. Am primit sarcina, am zis «da, sigur» și, în prima săptămână, totul a mers atât de bine încât ne-am liniștit. Sala era rezervată, lista de invitați făcută, muzicanții sunau fericiți la telefon. Și totuși, ceva nu se lega. Cine are o sarcină nouă o să recunoască senzația: nu ți se spune nicăieri că e greșit, dar în stomac stă un nod mic. Noi am ales să-l luăm în serios, cu un singur obiectiv: să nu lăsăm nimic la voia întâmplării.

Liniștea de la început e momentul cel mai periculos

Când o sarcină ți se pare ușoară, tendința e să o amâni. În prima săptămână, toți aveam senzația că ne-am descurcat de minune, pentru că bifasem lucrurile mari: locul, data, numărul de mese. Nimeni nu ne întrebase încă despre detalii, așa că nici noi nu ne întrebam. Absența întrebărilor nu înseamnă însă absența problemelor.

Ceea ce ne-a păcălit a fost și entuziasmul celor din jur. Rudele ne spuneau că suntem grozavi, prietenii ne trimiteau emoji-uri, iar noi ne simțeam sprijiniți. Dar sprijinul moral nu e o confirmare scrisă, iar o felicitare nu înlocuiește o listă bine făcută. Am învățat să separăm încurajările de informații, chiar dacă primele sunt mult mai plăcute.

Am observat acest lucru într-o seară, când mama a întrebat, în treacăt: «Și cu mireasa cine vorbește despre ritual?». Am amuțit. Nu ne gândisem că nunta are, pe lângă lista de mâncare, o parte care ține de obiceiuri, de rânduieli, de gesturi pe care familiile le păstrează de zeci de ani. Dacă nu știi ce s-a făcut înainte, nu ai ce păstra.

Atunci am înțeles cât de greu e să vezi singur ce îți lipsește. Cine face o sarcină pentru prima dată nu are repere, deci nu știe ce să caute. Un om cu experiență ar fi întrebat în cinci minute despre rânduială, despre ordinea cuvintelor, despre cine rostește ce. Noi am avut nevoie de o seară întreagă ca să ne dăm seama că nu știm.

Din seara aceea am început să scriem, pe o foaie mare, nu ce am făcut, ci ce nu știm încă. A fost cea mai utilă listă din toată povestea. Prima ei întrebare: ce ni se pare evident, dar n-am verificat cu nimeni?

Un obiectiv, nu zece

Când o sarcină e mare, o împarți în bucăți. Dar noi am făcut greșeala de a ne propune zece lucruri deodată. Ne-am dat seama la finalul unei seri în care fiecare dintre noi plecase cu alte griji: unul cu muzica, altul cu bomboanele, a treia cu aranjamentele florale. Nimeni nu urmărea ansamblul.

Am hotărât să avem un singur obiectiv pe săptămână. Prima săptămână: să știm ce se întâmplă în ziua nunții, ceas cu ceas. A doua: să vorbim cu fiecare familie despre ce obiceiuri vrea să păstreze. A treia: să verificăm furnizorii. Fiecare săptămână, un singur lucru, bifat în comun.

Poate părea rigid, dar în practică ne-a dat liniște. Când ne întâlneam, nu mai aveam zece teme pe masă, ci una. Și aveam timp să ne uităm, cu adevărat, la ea. Unii dintre noi au spus că abia atunci au înțeles de ce oamenii de afaceri vorbesc despre prioritizare: ca să nu te sufoci în lucruri mici.

Sigur, nu a fost perfect. Au existat zile în care ne-am întors, mai mult sau mai puțin supărați, la vechiul obicei de a face totul deodată. Dar am avut o foaie lipită pe frigider, cu obiectivul săptămânii scris cu litere mari, iar privirea aceea zilnică ne readucea pe drum.

Ce învățăm din disciplina celor care au performat

În tot acest timp, mi-am amintit de o discuție cu tatăl meu, mare iubitor de tenis, care spunea că marii sportivi nu se văd în meciul în care câștigă, ci în dimineața dinaintea lui, când își repetă, cu încăpățânare, aceleași mișcări. Pentru cine vrea să vadă cum arată o carieră clădită pe muncă și pe talent, există un material de pe amazingromanians.ro despre Ilie Năstase, dintr-o serie dedicată românilor care au făcut lucruri remarcabile. Nu l-am citit ca să ne luăm după el la nuntă, desigur, ci ca să ne amintim cât contează munca măruntă și repetată.

Mi se pare un exemplu bun pentru oricine primește o sarcină nouă: succesul nu vine din entuziasmul primei zile, ci din ce faci a patra, a cincea, a zecea zi, când nu mai e nimic nou și nu te vede nimeni. Cei care au performat știu că rutina e prietena lor, nu dușmanul.

Se spune uneori că talentul decide totul, dar atunci când vorbești cu oameni care au făcut lucruri mari, aproape toți îți vorbesc despre ore de antrenament, despre dimineți dificile, despre perioade fără aplauze. Nu vreau să idealizez nimic: e doar o observație din ce am citit și ce am auzit. Pentru o nuntă, ea înseamnă că nimeni nu câștigă din improvizație.

Noi am încercat să facem la fel. Fiecare avea câte o treabă de zece minute zilnic: un telefon, un mesaj, o verificare. Nu era spectaculos, dar nimic nu a rămas pe ultima sută de metri.

Aveam, în plus, o regulă a noastră: nicio sarcină nu rămâne la un singur om. Dacă unul dintre noi se îmbolnăvea sau pleca din oraș, altul știa exact ce are de făcut. Pare puțin, dar ne-a salvat într-o dimineață în care cineva a rămas fără voce, în plină organizare, și un altul a preluat toate telefoanele fără să mai întrebe nimic.

Obiceiurile, pe care nu le inventezi la fața locului

Unul dintre lucrurile care ne-a surprins a fost cât de multe obiceiuri de nuntă existau în familiile noastre, fiecare cu rostul ei. Nu toate cunoscute de toți. Bunica știa un lucru, mătușa altul, iar cei mai tineri aproape nimic. Când am început să le adunăm, într-un caiet, am avut senzația că facem un fel de arhivă a familiei.

Am citit, ca să ne orientăm, și un text despre obiceiuri de nuntă de pe amazingromanians.ro, nu ca să le preluăm pe toate, ci ca să vedem cât de bogat poate fi un asemenea repertoriu. Unele ne-au părut frumoase, altele prea îndepărtate de ce știm noi. Am păstrat în caiet doar ce i se potrivea cu adevărat familiei, nu ce suna bine pe hârtie.

Ideea de bază: obiceiul nu e decor. E un gest cu rost. Dacă nu poți explica rostul, e mai bine să renunți la el sau să-l întrebi pe cineva mai în vârstă. Și, mai ales, să nu pui pe nimeni să facă ceva ce nu înțelege.

În caietul nostru au intrat, la final, vreo opt obiceiuri, fiecare cu numele celui care ni l-a povestit. Mi-a plăcut mai ales asta: să știi că un gest vine de la mătușa Maria sau de la bunicul din partea mamei. Când trece generația următoare, vor avea nu doar gestul, ci și vocea care l-a spus.

Cum verifici un lucru care pare în regulă

Cea mai bună metodă pe care am învățat-o a fost una pe care o folosesc acum și în alte situații. Ia fiecare lucru care «pare în regulă» și pune-i trei întrebări: cine a confirmat? când? și ce se întâmplă dacă nu merge? Dacă nu ai răspunsuri la toate trei, nu e în regulă, doar nu a apărut încă problema.

La nunta noastră, această verificare a scos la iveală trei probleme care ar fi explodat în ultima săptămână: o rezervare confirmată doar verbal, o oră de sosire neanunțată familiei din celălalt oraș și o listă de alergii alimentare pe care nu o strânsese nimeni. Nimic dramatic, dar în ziua nunții ar fi fost de-ajuns pentru o seară încordată.

Verificarea nu a cerut talent, doar răbdare. Am sunat, am scris, am cerut confirmări scrise, am notat. Unul dintre noi a numit, în glumă, rolul acesta «ministerul întrebărilor proaste». Și s-a dovedit că întrebările proaste aduc cele mai bune răspunsuri.

De altfel, cea mai grea parte a fost să cerem ajutor. Fiecare dintre noi voia să arate că se descurcă singur, iar aceasta a întârziat câteva lucruri. Când am recunoscut, la o masă, că nu știm cum să aranjăm o parte din program, doi unchi ne-au explicat în zece minute ce noi căutam de trei zile.

După ce trece sarcina, rămân obiceiurile

Nunta a ieșit frumos, cu mici peripeții de care ne amintim cu zâmbetul pe buze. Cea mai importantă lecție nu a fost însă despre nuntă, ci despre cum te porți când primești ceva mare și nou. Mai întâi, nu te lăsa păcălit de liniște. Apoi, alege un singur obiectiv pe rând. În cele din urmă, întreabă, verifică, notează.

Aceleași reguli ne-au folosit apoi la serviciu și acasă. Colegul care a primit un proiect nou a venit la mine și m-a întrebat cum procedez. I-am dat foaia mea cu «ce nu știm încă». A zâmbit, a luat-o și a scris sus: «Ce pare în regulă?».

Dacă ai primit de curând o sarcină mare, ia o foaie și scrie trei lucruri care ți se par rezolvate. Pune lângă fiecare întrebarea «cine a confirmat?». Dacă nu ai răspuns, sună chiar azi. Nodul din stomac nu e dușmanul tău, e o alarmă care funcționează.